Si astazi, o dupa-amiaza cu prietenii, acasa, nu e numai despre coversatie, ci mai cu seama despre mancare si bautura, despre aducerea la zi cu vestile din viata fiecaruia. La urma urmei, o vizita la domiciliu e despre prietenie, cu toate ale ei. Despre simtul umorului si al ridicolului, despre o mancare buna, cu gust de suflet, nu de restaurant.
Profitam de aceste momente mereu pentru ca stresul zilnic, ce se acumuleaza de-alungul saptamanii, ne ocupa deja prea mult din viata. Reteta unei sambete de vis, cu prietene,subiecte si filme din belsug o aplicam de fiecare data cand reusim sa ne vedem fara sa simtim ca avem bariere sau limite de respectat. Asta ar trebui sa insemne o prietenie: petrecerea unei sambete fara palavrageala isterica, doar cu sentimente si zambete. Acele sambete in care simti ca nu-ti lipseste nimic, in care lumea se opreste doar pentru ca un ras copios s-a naspustit, in care telefoanele nu mai suna pentru ca prietenia e pe primul loc.
Avem multe momente ce le pastram doar pentru noi, fiindca sunt momente speciale.Intamplari, situatii peste care am trecut impreuna de fiecare data, evenimente de moda la care am comentat si am privit, poate altfel de cum priveau ceilalti. Alte perspective, asteptari sau chiar ganduri.
Din exterior nu se vede esentialul. Din exterior nu se cunoaste latura noastra care ne tradeaza comportamentul de la scoala. Suntem complete cand simtim ca nu ne priveste nimeni, cand simtim ca nu suntem analizate si comentate pana la nesfarsit. Nimeni nu o sa ne descopere cu adevarat. Poate doar sambetele impreuna, in care nu ne intereseaza daca hartia igienica de la baie s-a terminat, daca lingurita de desert nu e asezata in fata farfuriei si o luam pur si simplu din sertar.
La noi nu exista decat lovely sundays. Oare la voi asa e mereu?
Ce va urma stii doar TU!
PDA
sâmbătă, 28 martie 2009
vineri, 27 martie 2009
We*heart*life
Oare lumea e superficiala?
E o intrebare fara raspuns.
Observam cum lumea din jurul nostru se poarta ca atare. Zambete, priviri, vorbe rostite doar pentru a pastra aparenta. Lucru care surprinde viata noastra. Ne intrebam de ce trebuie sa se intample asa. De ce suntem nevoite sa participam involuntar la niste conflicte care doar ne complica viata? Sunt destule persoane anonime care incearca sa atraga atentia printr-un limbaj urban..limbaj care e cunoscut pentru toti, dar nu multi il vorbesc. Asta e diferenta care ne separa de aceste personaje nesemnificante.
Vedem in fiecare zi mesaje cu substrat, oameni dornici sa ne arate cum rautatea e de baza pentru ei. Oare de ce, aceste persoane(nu dam nume..nu se merita) au impresia ca se fac auzite prin aceste metode josnice? Parerea noastra e ca acest tip de oameni nu au acel self respect, cel care te salveaza din situatii jenante. Ne mira cum superficialitatea, prostia si impresia de supraestimare castiga tot mai mult printre noi. Acum, nu mai stam sa ascultam pareri, impresii ci mai degraba scandaluri, mahalagisme si tiganisme. Asta e educatia? Asta e dorinta de a te autodepasi? Atunci e trist.
Dragele noastre, lumea nu se schimba pentru voi. Nu totul se rezuma la "imi bag", "imi scot" si alte jargoane caracteristice voua.
Preferam companiile selecte, preferam oamenii de suflet.
Only truths for us.
Ce va urma stii doar TU!
PDA
E o intrebare fara raspuns.
Observam cum lumea din jurul nostru se poarta ca atare. Zambete, priviri, vorbe rostite doar pentru a pastra aparenta. Lucru care surprinde viata noastra. Ne intrebam de ce trebuie sa se intample asa. De ce suntem nevoite sa participam involuntar la niste conflicte care doar ne complica viata? Sunt destule persoane anonime care incearca sa atraga atentia printr-un limbaj urban..limbaj care e cunoscut pentru toti, dar nu multi il vorbesc. Asta e diferenta care ne separa de aceste personaje nesemnificante.
Vedem in fiecare zi mesaje cu substrat, oameni dornici sa ne arate cum rautatea e de baza pentru ei. Oare de ce, aceste persoane(nu dam nume..nu se merita) au impresia ca se fac auzite prin aceste metode josnice? Parerea noastra e ca acest tip de oameni nu au acel self respect, cel care te salveaza din situatii jenante. Ne mira cum superficialitatea, prostia si impresia de supraestimare castiga tot mai mult printre noi. Acum, nu mai stam sa ascultam pareri, impresii ci mai degraba scandaluri, mahalagisme si tiganisme. Asta e educatia? Asta e dorinta de a te autodepasi? Atunci e trist.
Dragele noastre, lumea nu se schimba pentru voi. Nu totul se rezuma la "imi bag", "imi scot" si alte jargoane caracteristice voua.
Preferam companiile selecte, preferam oamenii de suflet.
Only truths for us.
Ce va urma stii doar TU!
PDA
marți, 24 martie 2009
Lux si alte povestiri.
Mai au rost bunele maniere pe timp de criza? Ne mai permitem luxul elegantei in atitudine si limbaj? Mai trebuie sa ne straduim sa fim politicosi intr-o lume care nu stie cum sa se retraga mai repede la adapost din calea mult mediatizatei crize economice mondiale? Da, e criza, se vede pe alocuri, dar mai apasatoare pentru noi toti este isteria care insoteste criza. Vaicareli in gura mare ale unor oameni de afaceri care nu mai stiu cum sa capitalizeze pe seama altora, mai putin versati. Reduceri de bugete salariale ca sa fie destui bani pentru petreceri de prost-gust. Dialoguri in care EU si TU apar mai des decat NOI. Oameni care au uitat sa traiasca frumos pentru ca sunt disperati sa continue sa traiasca bine. Compromisuri grave facute de dragul banalului si in numele castigului.
E o lume pe care o intelegem din ce in ce mai putin, pentru ca vedem cum isi pierde valorile, pe zi ce trece. Si aici nu ne referim la valorile materiale - care, cu mici ajustari, vor continua sa fie la fel de tentante pentru cei bogati. Ne referim la micile gesturi care intra in ritualul cotidian, la micile lucruri care ne fac sa zambim si care, culmea, nu cer vro investitie care sa duca la faliment.
Mai mult ca oricand acum e vremea comunicarii directe, transparente. Ne dorim sa-i facem in ciuda crizei si sa ramanem fidele obiceiurilor alese. Sa continuam sa ne inconjuram de obiecte frumoase, sa alegem compania oamenilor care merita si sa respingem opulenta, prostia, chiar daca sunt constumati in haine de marca. Sa ne imbogatim sufletele cu clipe sublime si garderobele cu piese fabuloase.
Sa punem pe listele de dorinte inca neindeplinite, alaturi de o realizare importanta, un act anonim de caritate.
Ce va urma stii doar TU!
PDA
E o lume pe care o intelegem din ce in ce mai putin, pentru ca vedem cum isi pierde valorile, pe zi ce trece. Si aici nu ne referim la valorile materiale - care, cu mici ajustari, vor continua sa fie la fel de tentante pentru cei bogati. Ne referim la micile gesturi care intra in ritualul cotidian, la micile lucruri care ne fac sa zambim si care, culmea, nu cer vro investitie care sa duca la faliment.
Mai mult ca oricand acum e vremea comunicarii directe, transparente. Ne dorim sa-i facem in ciuda crizei si sa ramanem fidele obiceiurilor alese. Sa continuam sa ne inconjuram de obiecte frumoase, sa alegem compania oamenilor care merita si sa respingem opulenta, prostia, chiar daca sunt constumati in haine de marca. Sa ne imbogatim sufletele cu clipe sublime si garderobele cu piese fabuloase.
Sa punem pe listele de dorinte inca neindeplinite, alaturi de o realizare importanta, un act anonim de caritate.
Ce va urma stii doar TU!
PDA
sâmbătă, 21 martie 2009
La clef des plaisirs
Pentru ca e greu sa gasesti o rochie...
Pentru ca asa cum haina face pe om..rochia face femeia.
Pentru ca este un subiect tabu in mintea unei femei.
Pentru ca in dulap mereu va fi un umeras pentru acea rochie.
Dorinta de a gasi rochia perfecta, cea care atunci cand o vezi simti un fior care iti taie respiratia,(si asta se gaseste din plin in fiecare femeie) e inevitabila. Observam cum tot mai greu rochiile acelea speciale, desenate parca dupa sufletul tau, sunt tot mai rare. Locul lor este ocupat de prototipul rochiei fara poveste, rochia ce o deslusesti din prima privire, la care nu stai sa-i gasesti misterul. Vitrinele sunt ocupate de rochii fara sens, rochii minimaliste ce distrug adevarata fata a rochiei, cea pe care ti-o alegi din instinct, cea pe care simti ca te transforma. Cea pe care doar Valentino stie sa o creeze.
Atunci cand purtam o rochie suntem anonime, suntem un accesoriu ce poarta rochia, ce dezvaluie fiecare element cheie al rochiei.
In viata noastra momentul alegerii rochiei s-a intamplat azi. Eram cuprinse de o incapare cu creatii unice, cu detalii pretioase fiecare avand imaginar, o eticheta pentru ocazie. Stiai din momentul cand le vedeai ca acele rochii nu merita expuse unui public vulgar, ce nu cunoaste adevaratul sens al rochiei, al creatiei. De acel public nu se vorbeste.
Pentru ca asta e o parere ce nu se discuta.
P.S: Multumita Irinei Schrotter e acest post.
Ce va urma stii doar TU!
PDA
Pentru ca asa cum haina face pe om..rochia face femeia.
Pentru ca este un subiect tabu in mintea unei femei.
Pentru ca in dulap mereu va fi un umeras pentru acea rochie.
Dorinta de a gasi rochia perfecta, cea care atunci cand o vezi simti un fior care iti taie respiratia,(si asta se gaseste din plin in fiecare femeie) e inevitabila. Observam cum tot mai greu rochiile acelea speciale, desenate parca dupa sufletul tau, sunt tot mai rare. Locul lor este ocupat de prototipul rochiei fara poveste, rochia ce o deslusesti din prima privire, la care nu stai sa-i gasesti misterul. Vitrinele sunt ocupate de rochii fara sens, rochii minimaliste ce distrug adevarata fata a rochiei, cea pe care ti-o alegi din instinct, cea pe care simti ca te transforma. Cea pe care doar Valentino stie sa o creeze.
Atunci cand purtam o rochie suntem anonime, suntem un accesoriu ce poarta rochia, ce dezvaluie fiecare element cheie al rochiei.
In viata noastra momentul alegerii rochiei s-a intamplat azi. Eram cuprinse de o incapare cu creatii unice, cu detalii pretioase fiecare avand imaginar, o eticheta pentru ocazie. Stiai din momentul cand le vedeai ca acele rochii nu merita expuse unui public vulgar, ce nu cunoaste adevaratul sens al rochiei, al creatiei. De acel public nu se vorbeste.
Pentru ca asta e o parere ce nu se discuta.
P.S: Multumita Irinei Schrotter e acest post.
Ce va urma stii doar TU!
PDA
vineri, 20 martie 2009
Dreams come true..or not?
Incepand de astazi, visul nostru a prins contur. Nu te gandi la ceva maret! Nu! Am descoperit ca o doza de adrenalina si un strop de distractie fac din tine ceea nu stiai ca poti sa faci.
Povestea incepe de la o banala copie de buletin. Aflam, mai in gluma mai in serios, ca suntem chemate frumos la C.D.I pentru un ajutor. Subliniez nu stiam despre ce tip de ajutor este vorba(daca stiam nu cred ca mai aveam cum sa scriu postul acesta). Ne trezim cu "va rog incepeti sa aranjati acele scaune". Foarte subtil zis. "Glumesti?"peste un minut vad ca imi pune in brate o imensa sacosa cu snack-uri si primesc sarcina de a le aranja pentru un bufet deschis si bonus, pentru sufletul meu, sa mai fac si cafeaua pentru 20 de insi. M-a bufnit rasul si am luat-o ca atare. A si ca sa fiu si mai multumita a trebuit sa spalam filtrul. Nu mai era factorul "oau", disparuse zambetul din coltul gurii, nici macar nu mai puteai sa exclami ceva..eram surprinse. Am fost nevoite sa cerem ajutorul "specializat" pentru a face cafeaua pentru ca dupa mine, ar fi iesit un dezastru.(Poate reusim si noi sa aflam secretul). Ei bine, lucrurile se schimba, iar atunci cand se intampla repede, cu atat mai bine!
Cand credeam ca ne-am terminat misiunea auzim un apropo discret.."puteti sa scrieti ceva la calculator si dupa sa le lipiti prin toata scoala?" Daca stiam ca, mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va intampla(cu toate ca nici in gandurile cele mai pesimiste nu-mi inchipuiam) nu faceam actul de prezenta.
P.S: Viata e frumoasa...daca vrei.
Ce va urma stii doar TU!
PDA
Povestea incepe de la o banala copie de buletin. Aflam, mai in gluma mai in serios, ca suntem chemate frumos la C.D.I pentru un ajutor. Subliniez nu stiam despre ce tip de ajutor este vorba(daca stiam nu cred ca mai aveam cum sa scriu postul acesta). Ne trezim cu "va rog incepeti sa aranjati acele scaune". Foarte subtil zis. "Glumesti?"peste un minut vad ca imi pune in brate o imensa sacosa cu snack-uri si primesc sarcina de a le aranja pentru un bufet deschis si bonus, pentru sufletul meu, sa mai fac si cafeaua pentru 20 de insi. M-a bufnit rasul si am luat-o ca atare. A si ca sa fiu si mai multumita a trebuit sa spalam filtrul. Nu mai era factorul "oau", disparuse zambetul din coltul gurii, nici macar nu mai puteai sa exclami ceva..eram surprinse. Am fost nevoite sa cerem ajutorul "specializat" pentru a face cafeaua pentru ca dupa mine, ar fi iesit un dezastru.(Poate reusim si noi sa aflam secretul). Ei bine, lucrurile se schimba, iar atunci cand se intampla repede, cu atat mai bine!
Cand credeam ca ne-am terminat misiunea auzim un apropo discret.."puteti sa scrieti ceva la calculator si dupa sa le lipiti prin toata scoala?" Daca stiam ca, mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va intampla(cu toate ca nici in gandurile cele mai pesimiste nu-mi inchipuiam) nu faceam actul de prezenta.
P.S: Viata e frumoasa...daca vrei.
Ce va urma stii doar TU!
PDA
miercuri, 18 martie 2009
Bunul gust al capriciilor
Aviz: Persoanele care sunt addicted to fite ar trebui sa nu se oboseasca sa citeasca acest post.
Avem de gand sa contrazicem faima French Bakery Le Restaurant. Avem si argumente solide.
In primul rand, descrierea avangardista a locatiei nu coincide cu realitatea. Venera Arapu mai are de lucrat la acest lant de restaurante pana ajunge la standardele impuse. 10 pentru infatisare, decor si ambient(se intelege..este designer) dar din pacate 5 pentru mancare si servire si preturi. Sa incepem cu mancarea(aceea care nu exista) deoarece acel meniu era compus din 3 foi pliate din care 2 cu bauturi. Din pacate era prea devreme pentru bautura asa ca ne-am rezumat la mancarea very french. Intre timp, noi ne amuzam de traducerile din meniu. E in franceza, tradus in romana. Nu ne amintim exact felurile dar traducerile erau facute numai pe jumatate. Adica era tradus creme cu crema, dar brulee era lasat ca la maman a lui, fix cat bizonul roman sa priceapa ce ar putea avea in farfurie. Eu intreb despre crevetii pil pil. Sunt cu otet, deci next. Salata de caracatita nu ne convinge, cerem trei salate cu raci. Dupa ce comandam de mancare primim si ouvert-ul, unt si pasta de masline cu verdeturi si felii groase de bagheta. Neprajite, dar crocante. In timp ce savuram bunatatea, ospatarita se apuca sa stearga niste scaune (de plastic transparent) de langa noi. Cu spray de geamuri sau ceva de genu. Care nu numai ca mirosea destul de puternic dar aproape ca simteam aerosolii in gat. Ne amuzam in loc sa ne enervam, pentru ca faza in sine e total deplasata in locul de fite in care ne aflam. As fi inteles-o, poate, la un fast food sau in gara, dar la un bistro fitos... Cerem si tiramisu care dupa italieni nu era tiramisu. Gustam si dupa am stiut ca nu va mai exista o a 2 a inghititura. Tiramisu cu frisca. Asta era problema. Oribil. Cerem nota care era 170 lei.Ok eram obisnuite cu notele astea de plata. Dar cand am vazut ca o apa este 20 de lei am zis ca noi nu mai calcam in acest restaurant.
P.S: Pentru ca ne permitem.
Ce va urma stii doar TU!
PDA
Avem de gand sa contrazicem faima French Bakery Le Restaurant. Avem si argumente solide.
In primul rand, descrierea avangardista a locatiei nu coincide cu realitatea. Venera Arapu mai are de lucrat la acest lant de restaurante pana ajunge la standardele impuse. 10 pentru infatisare, decor si ambient(se intelege..este designer) dar din pacate 5 pentru mancare si servire si preturi. Sa incepem cu mancarea(aceea care nu exista) deoarece acel meniu era compus din 3 foi pliate din care 2 cu bauturi. Din pacate era prea devreme pentru bautura asa ca ne-am rezumat la mancarea very french. Intre timp, noi ne amuzam de traducerile din meniu. E in franceza, tradus in romana. Nu ne amintim exact felurile dar traducerile erau facute numai pe jumatate. Adica era tradus creme cu crema, dar brulee era lasat ca la maman a lui, fix cat bizonul roman sa priceapa ce ar putea avea in farfurie. Eu intreb despre crevetii pil pil. Sunt cu otet, deci next. Salata de caracatita nu ne convinge, cerem trei salate cu raci. Dupa ce comandam de mancare primim si ouvert-ul, unt si pasta de masline cu verdeturi si felii groase de bagheta. Neprajite, dar crocante. In timp ce savuram bunatatea, ospatarita se apuca sa stearga niste scaune (de plastic transparent) de langa noi. Cu spray de geamuri sau ceva de genu. Care nu numai ca mirosea destul de puternic dar aproape ca simteam aerosolii in gat. Ne amuzam in loc sa ne enervam, pentru ca faza in sine e total deplasata in locul de fite in care ne aflam. As fi inteles-o, poate, la un fast food sau in gara, dar la un bistro fitos... Cerem si tiramisu care dupa italieni nu era tiramisu. Gustam si dupa am stiut ca nu va mai exista o a 2 a inghititura. Tiramisu cu frisca. Asta era problema. Oribil. Cerem nota care era 170 lei.Ok eram obisnuite cu notele astea de plata. Dar cand am vazut ca o apa este 20 de lei am zis ca noi nu mai calcam in acest restaurant.
P.S: Pentru ca ne permitem.
Ce va urma stii doar TU!
PDA
Viaţa..ca un mişto ordinar.
Până de curând, blog-urile ni se păreau echivalentul virtual al oracolelor din copilărie- în loc de "secrete" împăturite în colţuri de pagină, fotografii cu actori din revistă şi fete cu picioare lungi de pe pungile de cioropi, aveai bârfe murdare, poze de paparazzi si filmuleţe YouTube.
Blogăreala ne părea reflexul unei culturi online din ce în ce mai narcisiste, în care toată lumea vorbeşte şi nimeni nu ascultă...Blog-urile au devenit, practic, de neevitat şi până si marile publicaţii şi-au obligat jurnaliştii sa ţina unul pe ediţiile online.
Vrem să nu mai avem de-a face cu o pălăvrageală isterică, să nu mai fie frecventat blog-ul după o criză de "hipoglicemie" sau din cauza unei neaşteptate desparţiri ci mai degrabă la cafeaua de dimineaţă.
Altceva decât simpla blogăreala fără miză şi substanţa..gunoi, ifose, naufragiaţi!
Ce va urma ştii doar TU!
PDA
Blogăreala ne părea reflexul unei culturi online din ce în ce mai narcisiste, în care toată lumea vorbeşte şi nimeni nu ascultă...Blog-urile au devenit, practic, de neevitat şi până si marile publicaţii şi-au obligat jurnaliştii sa ţina unul pe ediţiile online.
Vrem să nu mai avem de-a face cu o pălăvrageală isterică, să nu mai fie frecventat blog-ul după o criză de "hipoglicemie" sau din cauza unei neaşteptate desparţiri ci mai degrabă la cafeaua de dimineaţă.
Altceva decât simpla blogăreala fără miză şi substanţa..gunoi, ifose, naufragiaţi!
Ce va urma ştii doar TU!
PDA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)