M is for Michael

Si-a umplut viata cat mai mult ca sa nu alunece spre suferinta pe care nu o vroia. .
Nu-mi place mediocritatea, indiferent de forma in care ar fi ea livrata. E plina lumea de negativisti, barfitori care se amuza sabotand progresul si realizarile celorlalti..E plina lumea de oameni acri si amari, cenusii si incruntati, mici si multumiti, rai si chinuiti..
Ii vedem toti, ii continem multi, ii suportam, ii cultivam. Sau ii ocolim, daca facem parte din categoria oamenilor care vor succes, care vor sa lase o urma si care nu vor sa se tarasca prin viata, ci sa mearga cu spatele drept, apasat si alert. Succesul contine obligatoriu si un zambet si e un fenomen care-ti transforma mintea in cer senin.. Cand ai succes nu-ti tuna si fulgera, ci-ti infloreste, iti adie, iti joaca si-ti canta..
Succesul e cea mai mare realizare a mintii unei fiinte. Si, pentru multi, secretul unei vieti implinite.
Michael Jackson este si va fi un om implinit. Si-a cautat drumul, si-a antrenat abilitatile, si-a infrans teama, si-a cultivat talentul, si-a inconjurat viata de oameni de succes, si-a facut mereu provizii de de emotii si vorbe frumoase pentru cei din jur, a ajutat oameni cu adevarat neputinciosi si a ingnorat rautatile prostilor.
Si-a implinit ultima etapa a sufletului. A murit in plina glorie si a reinviat adevarata iubire pentru muzica.
Ultim omagiu..

P

Fasii de gandire

Ne blocam in niste idei fixe si ne aliniem altora si mai gresite ca ale noastre,ca,nu-i asa, cine mai are timp astazi de analize profunde, de cunoastere mai pe-ndelete?... Toti ne pricepem la pus etichete, toti stim sa "citim" oameni din prima si putini avem calitatea rara si pretioasa de a recunoaste ca ne-am inselat in privinta unui om, in bine sau in rau.
Aparentele insala mai abitir ca barbatii nesiguri pe ei, dar nu stiu cum facem de nu le abordam. Mereu ne luam dupa ceea ce vedem in fuga, dupa haine, machiaje,gesturi,dupa ce citim prin ziare sau vedem la tv, dupa o minuscula particula din personalitatea unui om pe care o vedem cu mintea ingustata si in superficialitatea cu care traim de cele mai multe ori.
Toti ne pricepem la datul cu parerea, de parca oamenii aceia despre care vorbim cu atata nepasare pe adjective ne-ar fi cel putin rude de gradul I si am sti pe de rost despre ei cum plang, cum dorm, la ce glume rad, ce-i emotioneaza si ce-i socheaza.
Vorbitul ca sa fii ascultat e un fel de a face proza intr-o prietenie condusa de aparente, trebuie sa te preocupe cum incepi, ce cuvinte folosesti, cu ce "agati" interesul, cum strecori o gluma sau o emotie, care e punctul culminant, cum le faci sa simta ca e vorba si despre ea si cu ce incarcatura le lasi, la final. Dar din pacate, n-au chef sa asculte.
De curand am trimis o scrisoare deschisa, ce cuprinde mai intai eliberarea propriei tensiuni,caci daca nu o faceam se simtea in voce si-n frazare.
>>Ma doare ca prietenia noastra nu mai are drumuri care sa duca spre lumina, ma doare lipsa de comunicare, ma rod vorbele grele, ma enerveaza declaratiile zdranganitoare pe care le-am citit.Nu pun la suflet coclirea cu elemente atat de toxice, cea pe care am trait-o aseara. Nu ma intreb cu ce am gresit, ma intreb de ce am fost atat de oarba. Poate pentru ca am considerat prietenia ca ceva sacru, de neatins pentru multi. In prietenia aceasta s-a procedat ticalos, fara margini, lucru de neadmis in lumea prieteniei.
Plec cu sufletul facut bucati, dar cu spatele drept si cu privirea fix in prietenia noastra.<<
Ati observat si voi, bag mana-n foc, ca din ce in ce mai multi oameni vorbesc si din ce in ce mai putin asculta. E ca la literatura, sunt convinsa, o scriu tot mai multi si o citesc tot mai putini..
Intrebarea e: de ce oamenii nu lucreaza la defectele majore spre a le corecta?( Oamenii perfecti nu sunt vizati de intrebare, bineinteles!)
Not anymore PDA.

Despre suflet..

Zambim strengareste..Sa vizualizam: maine este o zi pe care o asteptam de la inceputul anului, mai exact sarbatorim terminarea etapei gimnaziale. Toate bune si frumoase pana cand ne-am confruntat cu o problema existentiala: Cum ne imbracam? Am scris despre rochie in urma cu ceva vreme si ne-am gandit sa revenim la..vestimentatie, dar sa ne asezam in cu totul alt unghi. Acum vorbim despre pantofi, coafura, make-up si chiar si parfum. Niciodata nu o dezvaluim care ne este mirosul..tine de intimitate. Inchidem ochii si ne gandim la tot ce ni s-a intamplat sa traim in acest an si in ultimele luni. Dam pe foarte repede, nu vrem sub nicio forma sa ne incruntam. Ne obligam mintea sa se intoarca exact cu spatele si s-o ia inainte, sa ne ajute sa ne pregatim pentru..ce-o mai fi de aici incolo. Ani de zile ne-am gandit la venirea acestui moment doar din trei perspective-unde dam la liceu, unde ne intalnim de aici incolo si cu ce ne imbracam maine. Pastram primele doua griji, ca e musai sa ni le facem, si o inlocuim pe a treia cu o alta, mai greu de vizualizat, mai pitita pe dupa toate sentimentele, de frica sa nu fie luata la rost.. E despre cum simtim terminarea scolii generale si eliberarea noastra, dar mai cu seama lacrimile care o sa ne curga necontenit. E despre ce a inflorit in noi, ce a dat roade, ce trebuie primenit, ce e nor si ce e raza, cand sintem ploaie, cand ne e vant, ce culori avem si vacanta cui sintem..Sunt astfel de intrebari, neobisnuite si aparent naive, dar asa de parsive si de necesare..
Nici o problema nu se rezolva daca ti-o desenezi pe fata si nimeni nu vrea sa aiba prieteni mereu tristi si excedati de greutati si esecuri. Prietenia noastra nu a indurat nicio primavara, iarna sau vara fara un moment frumos, memorabil. Sa vizualim schimbarea-acum ne indreptam spatele, tragem umerii inapoi si pieptul(indiferent de marimea cupei) inainte, pasim feminin si hotarat si ZIMBIM!Vine liceul..
Ce va urma stii doar TU!

PDA

Pasarela - Marions-nous

Un regal al creativatii si al savoir-faire-ului, pus sub semnul uniunii dintre moda romaneasca si cea franceza. O "pasarela" care imbraca anul acesta extrem de multe forme si care timp de 5 zile incita la explorarea universului modei si al culturii.
Un eveniment luxuriant la care am participat mai cu seama, ca simpli privitori si ne-am bucurat ca am avut ocazia sa luam parte si anul acesta la Pasarela. Am avut locuri privilegiate si am putut sa admiram indeaproape creatiile unice ale Andrei Chitan care, sincer, au fost minunate. Combinatii de texturi avand ca element decorativ o interpretare a unui element floral, apartinand zonei etnice Maramures, pense vizibile, pantaloni fluizi cat si salopete realizate integral din tricotaj. Creatiile mel-arta traditionala s-au imbinat cu atmosfera idilica si am resimtit din plin, aerul ce l-a lasat in treacat Monica Columbeanu. Ne-am intersectat la un moment dat, i-am vizualizat poseta Birkin ce o tinea la fel ca toate domnitele de prin Dorobanti si bineinteles, i-am discutat fitele ce le afise cu nonsalanta. Nu am condamnat-o, isi asuma cu adevarat statutul de sotie a domnului Columbeanu. Anul trecut, datorita tatalui meu (P) am avut ocazia sa petrec niste clipe minunate alaturi de Doina Levintza. Cu toate ca ea nu are egal in moda romaneasca, nu-si manifesta aerele asa cum o face Monica Columbeanu..surprinzator!
Am stat in front row alaturi de Maurice Munteanu, Alin Galatescu si sincer am realizat ca suntem norocoase, deoarece avem numai 14 ani si deja ne invartim si cunoastem persoane cu renume si chiar ajungem sa ne imprietenim.
Mai pe seara, am ajuns la prezentarea lui Adrian Oianu unde l-am cunoscut si am stat de vorba cu el iarasi datorita lui tata! Deja e o prezenta consecventa in aparitiile de moda ale mele si ale noastre. A fost o colectie superba dominata de melodia noastra preferata(P&D), Use Somebody de la Kings of Leon. Nu putem sa nu-i mentionam pe cei 2 gay care ne-au facut seara mai amuzanta si mai albastra!
A si pentru ca ne-au admirat vestimentatiile, am aparut si pe streetascatwalk.ro!Ne mandrim!
Si, in sfarsit l-am reintalnit pe Stefan Cosma care e mai frumos ca niciodata si pe care il admir ca vine cu bicicleta!
Au fost 3 zile superbe..
Ce va urma stii doar TU!

PDA