Fasii de gandire

Ne blocam in niste idei fixe si ne aliniem altora si mai gresite ca ale noastre,ca,nu-i asa, cine mai are timp astazi de analize profunde, de cunoastere mai pe-ndelete?... Toti ne pricepem la pus etichete, toti stim sa "citim" oameni din prima si putini avem calitatea rara si pretioasa de a recunoaste ca ne-am inselat in privinta unui om, in bine sau in rau.
Aparentele insala mai abitir ca barbatii nesiguri pe ei, dar nu stiu cum facem de nu le abordam. Mereu ne luam dupa ceea ce vedem in fuga, dupa haine, machiaje,gesturi,dupa ce citim prin ziare sau vedem la tv, dupa o minuscula particula din personalitatea unui om pe care o vedem cu mintea ingustata si in superficialitatea cu care traim de cele mai multe ori.
Toti ne pricepem la datul cu parerea, de parca oamenii aceia despre care vorbim cu atata nepasare pe adjective ne-ar fi cel putin rude de gradul I si am sti pe de rost despre ei cum plang, cum dorm, la ce glume rad, ce-i emotioneaza si ce-i socheaza.
Vorbitul ca sa fii ascultat e un fel de a face proza intr-o prietenie condusa de aparente, trebuie sa te preocupe cum incepi, ce cuvinte folosesti, cu ce "agati" interesul, cum strecori o gluma sau o emotie, care e punctul culminant, cum le faci sa simta ca e vorba si despre ea si cu ce incarcatura le lasi, la final. Dar din pacate, n-au chef sa asculte.
De curand am trimis o scrisoare deschisa, ce cuprinde mai intai eliberarea propriei tensiuni,caci daca nu o faceam se simtea in voce si-n frazare.
>>Ma doare ca prietenia noastra nu mai are drumuri care sa duca spre lumina, ma doare lipsa de comunicare, ma rod vorbele grele, ma enerveaza declaratiile zdranganitoare pe care le-am citit.Nu pun la suflet coclirea cu elemente atat de toxice, cea pe care am trait-o aseara. Nu ma intreb cu ce am gresit, ma intreb de ce am fost atat de oarba. Poate pentru ca am considerat prietenia ca ceva sacru, de neatins pentru multi. In prietenia aceasta s-a procedat ticalos, fara margini, lucru de neadmis in lumea prieteniei.
Plec cu sufletul facut bucati, dar cu spatele drept si cu privirea fix in prietenia noastra.<<
Ati observat si voi, bag mana-n foc, ca din ce in ce mai multi oameni vorbesc si din ce in ce mai putin asculta. E ca la literatura, sunt convinsa, o scriu tot mai multi si o citesc tot mai putini..
Intrebarea e: de ce oamenii nu lucreaza la defectele majore spre a le corecta?( Oamenii perfecti nu sunt vizati de intrebare, bineinteles!)
Not anymore PDA.