Placere

Avem trupuri care fac dreptate dorintelor noatre si sentimente care par sa contrazica tot ce pare pervers intre noi,Ne iubim total. Ne iubim reciproc trupurile, ne-am lipit sufletele in intregime si intre creierele noatre e o intelegere nemaintalnita.
Dupa trei orgasme si un dus aproape rece, albastrul marii imi intra in pori si iese de acolo sub forma de fiori pe sira spinarii.
Simt mainile care ma mangaie usor pe un umar.

Niste raspunsuri

Sunt intrebari care vin peste noi, dar le (ne) ducem cu vorba. Sunt intrebari la care nimeni nu poate raspunde in locul nostru. Uneori nici noi nu putem raspunde, inca….

1. cand ai simtit ca parintii tai au fost cu adevarat mandri de tine ?
2. pe cine ai dezamagit cel mai tare ?
3. Care este cel mai frumos vis pe care l-ai pierdut pe drum ?
4. La ce esti cel mai bun , ce stii sa faci mai bine decat toti oamenii pe care-I cunosti personal ?
5. Cine e iubirea vietii tale ?
6. ce functioneaza cel mai putin bine in relatia ta ?
7. ce crezi ca e cel mai enervant la tine, in ochii celor dragi ?
8. care a fost cel mai erotic moment din viata ta in doi ?
9. cine a avut cel mai perfect trup cu care ai facut sex (dragoste..) ?
10.care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani ?
11.care crezi ca e cea mai importanta calitate pe care ai mostenit-o de la parintii tai ?
12.cand ai simtit ca ai aratat cel mai bine din toata viata ta ?
13. care e cel mai prost om pe care-l cunosti ?
14. care e sunetul care te enerveaza cel mai tare ?
15. la ce eveniment din viata ta ai fost cel mai emotionat (emotionata) ?
16.care ar fi singurul lucru pe care ti-ar placea sa-l furi (fiind singura sansa de a-l avea..)?
17. cu cine ai avut cea mai proasta experienta sexuala din viata ?
18.care a fost cel mai stanjenitor moment din viata ta ?
19. in fatza cui te simti cel mai pierdut, emotionat, blocat ?
20. care e cea mai erotica aroma pe care ai simtit-o vreodata ?
21. cand ti-a fost cel mai greu sa spui adevarul ?
22. cine e persoana cu care ai vrea cel mai tare sa ai o aventura (one night stand..) ?
23. ce-ai vrea sa schimbi cel mai tare in viata ta ?
24. cu cine vorbesti cel mai des despre sex ?
25.care e cea mai proasta scuza pe care ai folosit-o vreodata ?
26. ce nu i-ai putea ierta niciodata omului pe care-l iubesti ?
27. ce calitate a jumatatii tale de viata iti este cea mai draga ?
28.care a fost jucaria ta preferata in copilarie ?
29. care ti se pare cea mai seducatoare ipostaza a ta ?
30. pe cine te bazezi daca ti se intampla o nenorocire ?
31. care a fost cel mai bun sfat pe care nu l-ai urmat ?
32. pe cine simti cel mai tare nevoia sa protejezi ?
33. care e cea mai mare fantezie sexuala a ta ?
34. care e domeniul despre care ai vrea sa stii cel mai mult ?
35. cine-ti lipseste cel mai tare in acest moment ?
36. in ce privinta crezi ca esti cel mai putin inteles ?
37. care e cel mai bun lucru de facut dupa sex ?
38. care e cel mai frumos cuvant din limba ta ?
39. unde te simti cel mai in siguranta ?
40. care a fost cel mai bizar loc in care ai facut amor ?
41. care a fost cel mai frumos compliment ce ti s-a facut vreodata ?
42. care e persoana care te face sa razi, sa te simti relaxat ?
43. pentru ce te rogi cel mai des ?
44. pentru cine din viata ta crezi ca esti sau ai fost cel mai bun partener de sex ?
45. cine te-a influentat cel mai mult pana acum ?
46. care a fost primul tau vis implinit ?
47. in ce an al vietii tale ai simtit ca te-ai schimbat cel mai mult ?
48. care a fost cel mai indraznet lucru pe care l-ai facut (sau l-ai face) cu o persoana de acelasi sex cu tine ?
49. ce inventie din acest secol crezi ca are cel mai mare impact in viata ta?
50. care a fost cel mai romantic moment din viata ta ? Iar daca n-a fost, cum ar arata el ?
Intrebarile despre noi nu sunt niciodata de ajuns. Raspunsurile cateodata, insa, sunt suficiente ca sa ne duca mai departe, acolo unde am vrea de fapt sa ajungem, daca ne-am preocupa mai mult de noi insine, decat de altii…

18 septembrie

E ziua mea!E minunata..si inca nu s-a terminat!

Mai mult despre..tine

Avem momente cand suntem atat de hotarati sa facem un lucru mare, incat nu incetam sa-l povestim tuturor apro­pi­a­ti­lor, de parca fara sustinerea lor nu s-ar putea intrupa ideea. Un lucru mare in viata oricui poate fi o carte, o expozitie cu lucrari personale, un CD cu cantece pe care le-a cantat toata viata in baie, o ca­lato­rie in jurul lumii, un record de Guiness, un film, un varf de cucerit, o colectie de haine, o competitie sportiva, o petrecere grandioasa, chiar o nunta sau o surpriza cuiva drag... Proiecte si idei avem cei mai multi dintre noi, cei in care mocneste onorabil dorinta de a da vietii si alte cu­lori. Plecam in alergare cu ele, le strigam in gura mare, dar la linia de sosire ajung atat de putini din cei care au plecat....
Implinirea unui vis, finalizarea unui proiect, ducerea pana la capat a unei idei raman, cumva, doar in palmaresul celor cu adevarat determinati, ambitiosi si muncitori. Scuze si povesti subrede despre cum era sa se întâmple, despre Daca si cu Parca si despre ghinion se gasesc la mai toti participantii la cursa proiectelor... Finalistii, castigatorii en titre, nu spun baliverne, ci niste povesti grozave despre bucuria de a reusi si cel mai adesea despre proiectul urmator.
Mai adaug doar ca fiecare proiect dus pâana la capat a nascut altul, mai bun, mai greu de facut si fiecare implinire a visului a insemnat o bucurie pe care nu v-o pot des­­crie. Trebuie s-o traiti pe pielea voastra.

P.S:I will always love you..

I just want to see you
When youre all alone
I just want to catch you if I can
I just want to be there
When the morning light explodes
On your face it radiates
I cant escape
I love you till the end

I just want to tell you nothing
You dont want to hear
All I want is for you to say
Why dont you just take me
Where Ive never been before
I know you want to hear me
Catch my breath
I love you till the end

I just want to be there
When were caught in the rain
I just want to see you laugh not cry
I just want to feel you
When the night puts on its cloak
Im lost for words dont tell me
All I can say
I love you till the end.

Un jurnal fara sex

Si fara orgasme mentale de inteligenta care sa dea pe-afara si sa forteze limitele realului si ale relitatii care sa incerce sa socheze brutalizand verbal. Jurnalul Oanei Pellea cu fragmente de viata este sincer, cald şi autentic. La capatul paginilor, dupa ce il inchizi, ti se dezvaluie nu doar o carte frumoasa, ci si un om frumos. Si multa sinceritate, multa sensibilitate, multa candoare, enorm de multă bunatate şi daruire. „Un jurnal care face bine“, asa cum scrie Ioana Pârvulescu. Si, da, care o va imprieteni pe Oana Pellea cu multa lume.
Nu este biografia unei mari actrite, nici macar a unei actriţe, decat vag mici intamplari se strecoara acolo ca si cum ar veni din culise si ca orice fapt divers, nu cu grandoare sau maretie. Nici orgoliu sau vreun fir de megalomanie. Este viata unui om real, necosmetizata, cu tot ce are viata în ea: parinţii, pe primul loc întotdeauna, dor, experienţe, trairi, dezamagiri, bucurii, tristeti, prieteni, relatia cu Dumnezeu.
Un Jurnal plin de autentic. Il citesti, il reiei, ca mine, ca sa subliniez ce mi-a placut si sa indoi paginile. Si in el este, de fapt, cate o mica particica din fiecare dintre noi.
Si un mesaj minunat: ca din cand in cand e bine sa te opresti, sa te privesti din afara ta si sa observi ce e în jur si sa te uiti la tine ca sa intelegi ce ti se intampla si ce se intampla. Un text catre prieteni, modest, plin de tandrete si umor, dar foarte special si foarte personal.

Azi mi-e foarte bine

Ma gandesc cate zile de "azi" as fi vrut sa fie inca "ieri" sau cu cata nerabdare asteptam uneori un "maine" plin de promisiuni si speranta...
Intre Ieri şi Maine se asterne mereu un Azi care parca e numai despre supravietuire, numai despre cum sa mai pacalim viata o zi. Pe cand Ieri, ... "Ieri" are mereu un farmec sau macar o poveste care ne-a lasat urme, care ne-a format sau ne-a invatat, care ne-a chinuit sau ne-a luminat privirea... "Maine" n-are culoare si nici contur, dar e mereu prezent, poate si pentru ca-l asteptăm cu sperante. Iar daca nu-l asteptam, el totusi vine si ne face uneori sa ni-l dorim transformat intr-un "ieri"minunat si plin de fiori..
Dar asta inseamna ca trebuie sa ne straduim mai mult pentru AZI. Azi e totusi singura noastra sansa ca si Ieri si Maine sa ne fie dragi, sa ne fie vitali ca niste prieteni adevarati sau ca niste emotii fara de care sufletul nostru ar trai degeaba. Culmea e ca Azi, asa cum pare el de banal si de lipsit de spectacol, are forta de a ne duce mereu spre un Maine mai bun si mai ca-n visele noastre albe, din noptile cu raza de luna...

M is for Michael

Si-a umplut viata cat mai mult ca sa nu alunece spre suferinta pe care nu o vroia. .
Nu-mi place mediocritatea, indiferent de forma in care ar fi ea livrata. E plina lumea de negativisti, barfitori care se amuza sabotand progresul si realizarile celorlalti..E plina lumea de oameni acri si amari, cenusii si incruntati, mici si multumiti, rai si chinuiti..
Ii vedem toti, ii continem multi, ii suportam, ii cultivam. Sau ii ocolim, daca facem parte din categoria oamenilor care vor succes, care vor sa lase o urma si care nu vor sa se tarasca prin viata, ci sa mearga cu spatele drept, apasat si alert. Succesul contine obligatoriu si un zambet si e un fenomen care-ti transforma mintea in cer senin.. Cand ai succes nu-ti tuna si fulgera, ci-ti infloreste, iti adie, iti joaca si-ti canta..
Succesul e cea mai mare realizare a mintii unei fiinte. Si, pentru multi, secretul unei vieti implinite.
Michael Jackson este si va fi un om implinit. Si-a cautat drumul, si-a antrenat abilitatile, si-a infrans teama, si-a cultivat talentul, si-a inconjurat viata de oameni de succes, si-a facut mereu provizii de de emotii si vorbe frumoase pentru cei din jur, a ajutat oameni cu adevarat neputinciosi si a ingnorat rautatile prostilor.
Si-a implinit ultima etapa a sufletului. A murit in plina glorie si a reinviat adevarata iubire pentru muzica.
Ultim omagiu..

P

Fasii de gandire

Ne blocam in niste idei fixe si ne aliniem altora si mai gresite ca ale noastre,ca,nu-i asa, cine mai are timp astazi de analize profunde, de cunoastere mai pe-ndelete?... Toti ne pricepem la pus etichete, toti stim sa "citim" oameni din prima si putini avem calitatea rara si pretioasa de a recunoaste ca ne-am inselat in privinta unui om, in bine sau in rau.
Aparentele insala mai abitir ca barbatii nesiguri pe ei, dar nu stiu cum facem de nu le abordam. Mereu ne luam dupa ceea ce vedem in fuga, dupa haine, machiaje,gesturi,dupa ce citim prin ziare sau vedem la tv, dupa o minuscula particula din personalitatea unui om pe care o vedem cu mintea ingustata si in superficialitatea cu care traim de cele mai multe ori.
Toti ne pricepem la datul cu parerea, de parca oamenii aceia despre care vorbim cu atata nepasare pe adjective ne-ar fi cel putin rude de gradul I si am sti pe de rost despre ei cum plang, cum dorm, la ce glume rad, ce-i emotioneaza si ce-i socheaza.
Vorbitul ca sa fii ascultat e un fel de a face proza intr-o prietenie condusa de aparente, trebuie sa te preocupe cum incepi, ce cuvinte folosesti, cu ce "agati" interesul, cum strecori o gluma sau o emotie, care e punctul culminant, cum le faci sa simta ca e vorba si despre ea si cu ce incarcatura le lasi, la final. Dar din pacate, n-au chef sa asculte.
De curand am trimis o scrisoare deschisa, ce cuprinde mai intai eliberarea propriei tensiuni,caci daca nu o faceam se simtea in voce si-n frazare.
>>Ma doare ca prietenia noastra nu mai are drumuri care sa duca spre lumina, ma doare lipsa de comunicare, ma rod vorbele grele, ma enerveaza declaratiile zdranganitoare pe care le-am citit.Nu pun la suflet coclirea cu elemente atat de toxice, cea pe care am trait-o aseara. Nu ma intreb cu ce am gresit, ma intreb de ce am fost atat de oarba. Poate pentru ca am considerat prietenia ca ceva sacru, de neatins pentru multi. In prietenia aceasta s-a procedat ticalos, fara margini, lucru de neadmis in lumea prieteniei.
Plec cu sufletul facut bucati, dar cu spatele drept si cu privirea fix in prietenia noastra.<<
Ati observat si voi, bag mana-n foc, ca din ce in ce mai multi oameni vorbesc si din ce in ce mai putin asculta. E ca la literatura, sunt convinsa, o scriu tot mai multi si o citesc tot mai putini..
Intrebarea e: de ce oamenii nu lucreaza la defectele majore spre a le corecta?( Oamenii perfecti nu sunt vizati de intrebare, bineinteles!)
Not anymore PDA.

Despre suflet..

Zambim strengareste..Sa vizualizam: maine este o zi pe care o asteptam de la inceputul anului, mai exact sarbatorim terminarea etapei gimnaziale. Toate bune si frumoase pana cand ne-am confruntat cu o problema existentiala: Cum ne imbracam? Am scris despre rochie in urma cu ceva vreme si ne-am gandit sa revenim la..vestimentatie, dar sa ne asezam in cu totul alt unghi. Acum vorbim despre pantofi, coafura, make-up si chiar si parfum. Niciodata nu o dezvaluim care ne este mirosul..tine de intimitate. Inchidem ochii si ne gandim la tot ce ni s-a intamplat sa traim in acest an si in ultimele luni. Dam pe foarte repede, nu vrem sub nicio forma sa ne incruntam. Ne obligam mintea sa se intoarca exact cu spatele si s-o ia inainte, sa ne ajute sa ne pregatim pentru..ce-o mai fi de aici incolo. Ani de zile ne-am gandit la venirea acestui moment doar din trei perspective-unde dam la liceu, unde ne intalnim de aici incolo si cu ce ne imbracam maine. Pastram primele doua griji, ca e musai sa ni le facem, si o inlocuim pe a treia cu o alta, mai greu de vizualizat, mai pitita pe dupa toate sentimentele, de frica sa nu fie luata la rost.. E despre cum simtim terminarea scolii generale si eliberarea noastra, dar mai cu seama lacrimile care o sa ne curga necontenit. E despre ce a inflorit in noi, ce a dat roade, ce trebuie primenit, ce e nor si ce e raza, cand sintem ploaie, cand ne e vant, ce culori avem si vacanta cui sintem..Sunt astfel de intrebari, neobisnuite si aparent naive, dar asa de parsive si de necesare..
Nici o problema nu se rezolva daca ti-o desenezi pe fata si nimeni nu vrea sa aiba prieteni mereu tristi si excedati de greutati si esecuri. Prietenia noastra nu a indurat nicio primavara, iarna sau vara fara un moment frumos, memorabil. Sa vizualim schimbarea-acum ne indreptam spatele, tragem umerii inapoi si pieptul(indiferent de marimea cupei) inainte, pasim feminin si hotarat si ZIMBIM!Vine liceul..
Ce va urma stii doar TU!

PDA

Pasarela - Marions-nous

Un regal al creativatii si al savoir-faire-ului, pus sub semnul uniunii dintre moda romaneasca si cea franceza. O "pasarela" care imbraca anul acesta extrem de multe forme si care timp de 5 zile incita la explorarea universului modei si al culturii.
Un eveniment luxuriant la care am participat mai cu seama, ca simpli privitori si ne-am bucurat ca am avut ocazia sa luam parte si anul acesta la Pasarela. Am avut locuri privilegiate si am putut sa admiram indeaproape creatiile unice ale Andrei Chitan care, sincer, au fost minunate. Combinatii de texturi avand ca element decorativ o interpretare a unui element floral, apartinand zonei etnice Maramures, pense vizibile, pantaloni fluizi cat si salopete realizate integral din tricotaj. Creatiile mel-arta traditionala s-au imbinat cu atmosfera idilica si am resimtit din plin, aerul ce l-a lasat in treacat Monica Columbeanu. Ne-am intersectat la un moment dat, i-am vizualizat poseta Birkin ce o tinea la fel ca toate domnitele de prin Dorobanti si bineinteles, i-am discutat fitele ce le afise cu nonsalanta. Nu am condamnat-o, isi asuma cu adevarat statutul de sotie a domnului Columbeanu. Anul trecut, datorita tatalui meu (P) am avut ocazia sa petrec niste clipe minunate alaturi de Doina Levintza. Cu toate ca ea nu are egal in moda romaneasca, nu-si manifesta aerele asa cum o face Monica Columbeanu..surprinzator!
Am stat in front row alaturi de Maurice Munteanu, Alin Galatescu si sincer am realizat ca suntem norocoase, deoarece avem numai 14 ani si deja ne invartim si cunoastem persoane cu renume si chiar ajungem sa ne imprietenim.
Mai pe seara, am ajuns la prezentarea lui Adrian Oianu unde l-am cunoscut si am stat de vorba cu el iarasi datorita lui tata! Deja e o prezenta consecventa in aparitiile de moda ale mele si ale noastre. A fost o colectie superba dominata de melodia noastra preferata(P&D), Use Somebody de la Kings of Leon. Nu putem sa nu-i mentionam pe cei 2 gay care ne-au facut seara mai amuzanta si mai albastra!
A si pentru ca ne-au admirat vestimentatiile, am aparut si pe streetascatwalk.ro!Ne mandrim!
Si, in sfarsit l-am reintalnit pe Stefan Cosma care e mai frumos ca niciodata si pe care il admir ca vine cu bicicleta!
Au fost 3 zile superbe..
Ce va urma stii doar TU!

PDA

La agatat de vedete

Se prea poate sa nu fi dorit sa aflam ca cel ce ne agatase la o masa distanta azi, in Trattoria sa fie o vedeta de pe planurile mioritice din Dorobanti. Ca dovada se prezinta "Am motocicleta".

Ne-a bufnit rasul pentru ca era deplasat. Nu ne-am prezentat pentru ca diferenta dintre noi era de 20 de ani.

Replica noua

... de la prietena care a vomitat in geanta Hermes:

"Pacat ca sunt prea inalta, altfel m-as muta in Birkin."

Interesanta obsesie.

Daca..

Noi venim si spunem. Cautam fericirea peste tot. Cautam fericirea in cluburi insalubre, imbracati in hainele care ar putea s-o impresioneze pe femeia care nu exista. Cautam fericirea la metrou, in speranta ca ni se va arata cand ne asteptam mai putin. Din senin. Cautam fericirea pe holuri de asteptare. In trenuri sau avioane. Cautam fericirea in bucatariile petrecerilor la care nu am fost invitati. Cautam fericirea in teatre si in sali de cinematograf, mai ales inainte de film. Cautam fericirea in cafenele, in privirile chelneritelor blazate, cu gandul ca nu le asteapta nimeni acasa.

Cautam fericirea la concerte cu formatii obscure si public de nisa. Cautam fericirea in librarii, zabovind mai mult decat e cazul asupra unor rafturi care ne pot arunca intr-o conversatie. Cautam fericirea dedicandu-ne cu orice pret lucrurilor pentru care nu suntem pregatiti. Cautam fericirea in amagiri lenese. Cautam fericirea in adevarurile altora. Cautam fericirea in abandon. Cautam fericirea noaptea, mai ales noaptea. Cautam fericirea in biserici, acolo unde tragem cu ochiul la fericirea celui de langa noi. Cautam fericirea in dimineti optimiste. Cautam fericirea in tragediile care ne ocolesc. . Cautam fericirea in colectiv. Cautam fericirea intr-o aventura de-o noapte.

Cautam fericirea in betie. Apoi in abstinenta. Apoi in betie din nou. Cautam fericirea in decadenta si renuntare. Cautam fericirea in salvare. Cautam fericirea in altruism. In speranta si mizerie. In smerenie. Cautam fericirea in hoteluri si excursii. In vacante sau delegatii. In misiuni si acte caritabile. Cautam fericirea in toate momentele reflectarii sinelui nostru in oglinzile murdare ale vietii. O esarfa. O privire. Un moment in care destinul ar putea sa faca piruete. Cautam fericirea in familie. Cautam fericirea in spitale. In ochii celor care ne asculta. Cautam fericirea in fapte mari. Cautam fericirea in viziuni. In strategii, in arta.

Cautam fericirea in disperare. In lucrurile simple cautam fericirea. Cautam fericirea in copii. Cautam fericirea in toate cotloanele lumilor noastre nesfarsite. Cautam fericirea in imperiul nesfarsit al gandurilor. In prapastia dorintelor. Pe muntele viitorului. In razboaiele sufletului. Cautam fericirea peste TOT.

O singura intrebare uitam sa ridicam, preocupati de aceasta goana nebuna: Daca fericirea este cea care cauta pe noi si nu ne gaseste pentru ca ne jucam prea mult de-a baba oarba? Daca fericirea cauta in noi tot ce cautam a? Daca fericirea reclama fericire?

Ce va urma stii doar TU!

PDA

Delict Day

Love Today.

O zi in care ne-am lasat mintea sa decida unde vrea sa ajunga in vara. Avem 3 optiuni: Italia, Malta sau Croatia. Anul trecut a fost dedicat insulei Zakynthos. Capitol incheiat pentru noi. A stie de ce. Cu toate ca, ni s-au intamplat lucruri care pe moment erau groaznice. O betie adevarata, iubiri noi si 9 ore cu un vapor. Nimic nu iti mai doreai in acel moment decat patul de acasa. Mai in gluma, mai in serios a fost frumos. Amintiri frumoase, poze cu A ude, am avut si un foehn care a luat foc, apa..apa de la dus era cea mai de cosmar. Nu puteai sa faci un dus ca lumea. Plina de clor so miros groaznic mai ales la aburi. Dar, cea mai frumoasa parte este cu prietenii care ni i-am facut la un restaurant. Am dat peste el intamplator..foame mare. Coincidenta facea ca acel restaurant sa ne primeasca cu o mancare italiana foooarte gustoasa si cu o familie la conducere. In cele 7 zile de "feel Greece" am lasat la o parte all inclusive-ul si am gustat tot ce era pe la ei prin meniu. Adevarul e ca, acea mancare nici daca vroiai nu puteai sa o mananci.

Erau seri care ni le petreceam mergand pe jos, simtind mirosul uleiului de masline din boutique-rile cu specific si cumparand o gramada, caci la asta ne pricepem cel mai bine...!

Vara asta vrem sa fie diferit..Bineinteles, alta locatie, alte persoane dar noi inca impreuna.

Ce va urma stii doar TU!

PDA

Mereu Aproape

Cred ca ati vazut campania celor de la "Mereu Aproape" aducand in prim plan vedete menite sa ajute copii cu probleme, copii care cunosc la varste ale copilariei greutati si boli inumane. Sunt tragedii reale, sunt suferinte greu de povestit, sunt niste noduri in gat care iti taie orice putere de a te mai gandi la tine.Ne-a atras atentia cazul lui Stefanut, un copil de 2 ani diagnosticat cu talasemie majora, o boala ce nu cunoaste persoane ajunse la maturitate fara tratament, fara 127.000 euro mai pe scurt. Aceasta este suma de care are nevoie Stefanut pentru a supravietui. Cazul este sustinut de Mihaela Radulescu, persoana care se zbate si care fara ajutorul nostru nu va reusi sa stranga acesti bani cat mai repede cu putinta. Am inceput in a-l ajuta pe Stefanut dand un sms la 877 pentru a dona 2 euro. Nu e mult dar e un ajutor care se strange pe parcurs. Cate mesaje dam pe zi inutile, doar ca sa mai treaca timpul, sau doar ca sa mai barfim ceva repede cu prietena? Cate mesaje din care dam sunt cu adevarat importante? Incercati sa ajutati un copil care vrea sa traiasca! O sa te coste 2 euro fiecare sms. Nu trebuie decat sa dai SEND, fara text.Dupa asta, poti zambi cu speranta ca un copil s-ar putea sa mai traiasca
totusi. Si asta si datorita tie. E genul de actiune la care daca stai pe ganduri, cineva pierde o sansa. Acum 877. In loc de tigari pentru tine. Sau in loc de o bere. Sau in loc de orice lucru inutil pe care ti-l doresti tu acum foarte tare. Si daca mai ai prieteni, zambeste-le si lor, dupa ce-i inviti sa faca.
877

The Wild Fun

Mult ras, veselie, mancare buna si D. Asa a fost ziua de azi. Profitam ca am chiulit doua zile de la scoala pentru relaxare totala. God, ce dor ne era de un cappucino bine facut cu scortisoara, de acea mancare italiana pe care doar la Trattoria Il Calcio o gasim, de un ...
Am zis ca azi sa fim eco si sa nu mai folosim taxi-ul caci asa nu descoperim frumusetea mersului pe jos si distractia permanenta dintr-un autobuz. Prima oprire a fost la Trattoria unde ne-am revazut prietenii si sincer, acolo sunt cei mai draguti ospatari. >>Hai sa comandam o gramada!<< asta a fost prima dorinta pe ziua de azi. Masa bogata, pahare pline, muzica italiana. Nimic din ce nu ti-ai dori. Am petrecut doua ore povestind si planificandu-ne vacanta. Urmatorul nostru loc a fost Starbucks, caci nimic nu se compara cu un cappucino,o buna barfa si un f..
La doua mese de noi se asezase Andreea Spataru. Draguta si insarcinata. Mult mai frumoasa ca in realitate, chiar ne-a lasat o impresie placuta. S-au scurs inca doua ore pe nesimtite.
Detaliile personale cred ca le pastram doar pentru noi. Avem nevoie de secrete in viata noastra.
Ne-am despartit cu un lung hug. Fiecare are un plan cu parintii, calatorii de facut in zilele ce urmeaza.
Asa este o zi din viata noastra. Frumoasa! Asa ar trebui sa fie toate.
Ce va urma stii doar TU!

PDA

Falling Off the Map

Citeam pe blog la fleurduly’s postul -Metamorfoza( a la Kafka, doar ca mai rau)- si ne miram cum ea isi face probleme ca si-a cumparat revista Avantage, ea fiind fidela Historia. Cum sa-si valideze intentia aceasta total anormala de pitipoanca ieftina si superficiala. Cum sa ascunda revista . Cum sa-si explice ea acest lucru, cand ei ii placea sa discute despre carti si despre filosofie si istorie..si ne specifica ca avea idei mai departe de “ ce bine mi-ar sta cu acei cercei”. Parerea ei este ca citind Elle si Vogue, inclusiv Officiele sau Harper’s Bazaar devii instantaneu o pitipoanca fara “bagaj cultural”. Ne scuzi draga mea ca te contrazicem intru totul. Nu esti o pitipoanca daca citesti aceste reviste, nu trebuie sa dramatizezi pentru ca ai luat o revista de femei de pe un stand si te-ai dus sa o platesti in loc sa-ti cumperi Historia. Daca am citit bine ai 21 de ani. Sincer, din ce scrii pe blog pari de 40 de ani cu idei preconcepute si incuiate. Nu trebuie sa citesti Historia si sa te uiti pe History Channel ca sa demonstrezi lumii ca nu esti o fashion victim. Am luat-o ca pe o insulta, ca toate persoanele care iti intra pe blog si iti citesc post-ul ca apoi sa creada ca este ceva gresit in a te interesa poate de moda si de revistele feminine. Te anuntam ca citim si invatam din aceste reviste, pentru ca e un domeniu actual, altceva decat istoria ta. Te anuntam ca poti la fel de bine sa fii si cult si interesat de problemele lumii cat si o fashion victim convinsa. Viata nu consta in a vorbi mereu de carti, istorie si filosofie. Poate viata ta e atat de banala incat ai intrat in aceasta rutina si orice noua provocare ti se pare o ciudatenie a lumii. Te intelegem. Tu crezi ca lucrurile astea nu au nimic de-a face cu tine. Te duci la dulap iti iei hainele banale ca sa transmiti lumii ca te iei prea in serios ca sa-ti pese cu ce te imbraci. Si esti cu seninatate in necunostinta de cauza asupra faptului ca azuriul in anul 2002 a revolutionat intreaga moda, Oscar de la Renta a facut o colectie a rochiilor azurii, apoi Yves Saint-Laurent a prezentat jachetele militare azurii. Azuriul a aparut in 8 colectii diferite cu rapiditate. Acel albastru reprezinta milioane de dolari si slujbe nenumarate si intr-un fel e comic cum tu crezi ca ai facut o alegere care te exclude din lumea modei si te arunca in lumea fascinanta a istoriei.
A si pitipoancele nu citesc Elle.
Ce va urma stii doar TU!

PDA

L'allure citadine

Ne-am obisnuit sa traim prin adjective precum seducatoare, voluptoasa, sexy, frumoasa sau perfecta. Le-am lasat sa ne invadeze viata, sa ne tortureze orgoliul, sa ne macine incet si sigur increderea in noi. Cu toate ca e paradoxal, am acceptat cu umilinta ca cele mai flatante cuvinte din lume sa te transforme in tortionarii trupurilor noastre, dezamagite ca aproape niciodata nu ne sunt adresate noua, ci altora. Altor femei-model mai suple ca noi, mai atletice, mai proportionate. Fara sa bagam de seama, am intrat in jocul nedrept al sabloanelor si am ajuns sa privim in oglinda cu dispret si disperare pentru ca talia noastra numara mai multi centimentri decat legifereaza catwalk-ul sau reclamele. I-am detronat pe zeii de bun-simt ai feminitatii in avantajul unui Dumnezeu unei perfectiuni inexistente, ireale si iventate cu concursul programului computerizat numit Photoshop. Dar cel mai trist e ca am uitat, ametite de mirajul corpului ideal si de sinucigasele cure de slabire, sa cautam perfectiunea din noi. Vrem sa va convingem ca sunteti seducatoare, frumoase si perfecte. Ca trebuie sa luati in considerare femeile-model si grija pe care acestea o au pentru frumusetea lor fiindca asta va ajuta sa aveti in primul rand un stil de viata mai bun si mai sanatos. Dar nu le idealizati subapreciindu-va, fiindca sunt doar o forma imperfecta a perfectiunii. Corpurile lor nu le rezolva dependetele, divorturile, suferintele, nu le garanteaza fericirea.
Luati cultul pe care il au pentru corp cele mai multe vedete ca pe o lectie de respect fata de propria persoana si invatati de la cele care si-au depasit cu succes imperfectiunea.
Aveti incredere in voi, sunteti frumoase atunci cand nu vreti sa fiti altcineva!
Ce va urma stii doar TU!

PDA

Merveilleuse au chocolat avec friends

Si astazi, o dupa-amiaza cu prietenii, acasa, nu e numai despre coversatie, ci mai cu seama despre mancare si bautura, despre aducerea la zi cu vestile din viata fiecaruia. La urma urmei, o vizita la domiciliu e despre prietenie, cu toate ale ei. Despre simtul umorului si al ridicolului, despre o mancare buna, cu gust de suflet, nu de restaurant.
Profitam de aceste momente mereu pentru ca stresul zilnic, ce se acumuleaza de-alungul saptamanii, ne ocupa deja prea mult din viata. Reteta unei sambete de vis, cu prietene,subiecte si filme din belsug o aplicam de fiecare data cand reusim sa ne vedem fara sa simtim ca avem bariere sau limite de respectat. Asta ar trebui sa insemne o prietenie: petrecerea unei sambete fara palavrageala isterica, doar cu sentimente si zambete. Acele sambete in care simti ca nu-ti lipseste nimic, in care lumea se opreste doar pentru ca un ras copios s-a naspustit, in care telefoanele nu mai suna pentru ca prietenia e pe primul loc.
Avem multe momente ce le pastram doar pentru noi, fiindca sunt momente speciale.Intamplari, situatii peste care am trecut impreuna de fiecare data, evenimente de moda la care am comentat si am privit, poate altfel de cum priveau ceilalti. Alte perspective, asteptari sau chiar ganduri.
Din exterior nu se vede esentialul. Din exterior nu se cunoaste latura noastra care ne tradeaza comportamentul de la scoala. Suntem complete cand simtim ca nu ne priveste nimeni, cand simtim ca nu suntem analizate si comentate pana la nesfarsit. Nimeni nu o sa ne descopere cu adevarat. Poate doar sambetele impreuna, in care nu ne intereseaza daca hartia igienica de la baie s-a terminat, daca lingurita de desert nu e asezata in fata farfuriei si o luam pur si simplu din sertar.
La noi nu exista decat lovely sundays. Oare la voi asa e mereu?
Ce va urma stii doar TU!

PDA

We*heart*life

Oare lumea e superficiala?
E o intrebare fara raspuns.
Observam cum lumea din jurul nostru se poarta ca atare. Zambete, priviri, vorbe rostite doar pentru a pastra aparenta. Lucru care surprinde viata noastra. Ne intrebam de ce trebuie sa se intample asa. De ce suntem nevoite sa participam involuntar la niste conflicte care doar ne complica viata? Sunt destule persoane anonime care incearca sa atraga atentia printr-un limbaj urban..limbaj care e cunoscut pentru toti, dar nu multi il vorbesc. Asta e diferenta care ne separa de aceste personaje nesemnificante.
Vedem in fiecare zi mesaje cu substrat, oameni dornici sa ne arate cum rautatea e de baza pentru ei. Oare de ce, aceste persoane(nu dam nume..nu se merita) au impresia ca se fac auzite prin aceste metode josnice? Parerea noastra e ca acest tip de oameni nu au acel self respect, cel care te salveaza din situatii jenante. Ne mira cum superficialitatea, prostia si impresia de supraestimare castiga tot mai mult printre noi. Acum, nu mai stam sa ascultam pareri, impresii ci mai degraba scandaluri, mahalagisme si tiganisme. Asta e educatia? Asta e dorinta de a te autodepasi? Atunci e trist.
Dragele noastre, lumea nu se schimba pentru voi. Nu totul se rezuma la "imi bag", "imi scot" si alte jargoane caracteristice voua.
Preferam companiile selecte, preferam oamenii de suflet.
Only truths for us.
Ce va urma stii doar TU!

PDA

Lux si alte povestiri.

Mai au rost bunele maniere pe timp de criza? Ne mai permitem luxul elegantei in atitudine si limbaj? Mai trebuie sa ne straduim sa fim politicosi intr-o lume care nu stie cum sa se retraga mai repede la adapost din calea mult mediatizatei crize economice mondiale? Da, e criza, se vede pe alocuri, dar mai apasatoare pentru noi toti este isteria care insoteste criza. Vaicareli in gura mare ale unor oameni de afaceri care nu mai stiu cum sa capitalizeze pe seama altora, mai putin versati. Reduceri de bugete salariale ca sa fie destui bani pentru petreceri de prost-gust. Dialoguri in care EU si TU apar mai des decat NOI. Oameni care au uitat sa traiasca frumos pentru ca sunt disperati sa continue sa traiasca bine. Compromisuri grave facute de dragul banalului si in numele castigului.
E o lume pe care o intelegem din ce in ce mai putin, pentru ca vedem cum isi pierde valorile, pe zi ce trece. Si aici nu ne referim la valorile materiale - care, cu mici ajustari, vor continua sa fie la fel de tentante pentru cei bogati. Ne referim la micile gesturi care intra in ritualul cotidian, la micile lucruri care ne fac sa zambim si care, culmea, nu cer vro investitie care sa duca la faliment.
Mai mult ca oricand acum e vremea comunicarii directe, transparente. Ne dorim sa-i facem in ciuda crizei si sa ramanem fidele obiceiurilor alese. Sa continuam sa ne inconjuram de obiecte frumoase, sa alegem compania oamenilor care merita si sa respingem opulenta, prostia, chiar daca sunt constumati in haine de marca. Sa ne imbogatim sufletele cu clipe sublime si garderobele cu piese fabuloase.
Sa punem pe listele de dorinte inca neindeplinite, alaturi de o realizare importanta, un act anonim de caritate.
Ce va urma stii doar TU!

PDA

La clef des plaisirs

Pentru ca e greu sa gasesti o rochie...
Pentru ca asa cum haina face pe om..rochia face femeia.
Pentru ca este un subiect tabu in mintea unei femei.
Pentru ca in dulap mereu va fi un umeras pentru acea rochie.
Dorinta de a gasi rochia perfecta, cea care atunci cand o vezi simti un fior care iti taie respiratia,(si asta se gaseste din plin in fiecare femeie) e inevitabila. Observam cum tot mai greu rochiile acelea speciale, desenate parca dupa sufletul tau, sunt tot mai rare. Locul lor este ocupat de prototipul rochiei fara poveste, rochia ce o deslusesti din prima privire, la care nu stai sa-i gasesti misterul. Vitrinele sunt ocupate de rochii fara sens, rochii minimaliste ce distrug adevarata fata a rochiei, cea pe care ti-o alegi din instinct, cea pe care simti ca te transforma. Cea pe care doar Valentino stie sa o creeze.
Atunci cand purtam o rochie suntem anonime, suntem un accesoriu ce poarta rochia, ce dezvaluie fiecare element cheie al rochiei.
In viata noastra momentul alegerii rochiei s-a intamplat azi. Eram cuprinse de o incapare cu creatii unice, cu detalii pretioase fiecare avand imaginar, o eticheta pentru ocazie. Stiai din momentul cand le vedeai ca acele rochii nu merita expuse unui public vulgar, ce nu cunoaste adevaratul sens al rochiei, al creatiei. De acel public nu se vorbeste.
Pentru ca asta e o parere ce nu se discuta.
P.S: Multumita Irinei Schrotter e acest post.
Ce va urma stii doar TU!

PDA

Dreams come true..or not?

Incepand de astazi, visul nostru a prins contur. Nu te gandi la ceva maret! Nu! Am descoperit ca o doza de adrenalina si un strop de distractie fac din tine ceea nu stiai ca poti sa faci.
Povestea incepe de la o banala copie de buletin. Aflam, mai in gluma mai in serios, ca suntem chemate frumos la C.D.I pentru un ajutor. Subliniez nu stiam despre ce tip de ajutor este vorba(daca stiam nu cred ca mai aveam cum sa scriu postul acesta). Ne trezim cu "va rog incepeti sa aranjati acele scaune". Foarte subtil zis. "Glumesti?"peste un minut vad ca imi pune in brate o imensa sacosa cu snack-uri si primesc sarcina de a le aranja pentru un bufet deschis si bonus, pentru sufletul meu, sa mai fac si cafeaua pentru 20 de insi. M-a bufnit rasul si am luat-o ca atare. A si ca sa fiu si mai multumita a trebuit sa spalam filtrul. Nu mai era factorul "oau", disparuse zambetul din coltul gurii, nici macar nu mai puteai sa exclami ceva..eram surprinse. Am fost nevoite sa cerem ajutorul "specializat" pentru a face cafeaua pentru ca dupa mine, ar fi iesit un dezastru.(Poate reusim si noi sa aflam secretul). Ei bine, lucrurile se schimba, iar atunci cand se intampla repede, cu atat mai bine!
Cand credeam ca ne-am terminat misiunea auzim un apropo discret.."puteti sa scrieti ceva la calculator si dupa sa le lipiti prin toata scoala?" Daca stiam ca, mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va intampla(cu toate ca nici in gandurile cele mai pesimiste nu-mi inchipuiam) nu faceam actul de prezenta.
P.S: Viata e frumoasa...daca vrei.
Ce va urma stii doar TU!

PDA

Bunul gust al capriciilor

Aviz: Persoanele care sunt addicted to fite ar trebui sa nu se oboseasca sa citeasca acest post.
Avem de gand sa contrazicem faima French Bakery Le Restaurant. Avem si argumente solide.
In primul rand, descrierea avangardista a locatiei nu coincide cu realitatea. Venera Arapu mai are de lucrat la acest lant de restaurante pana ajunge la standardele impuse. 10 pentru infatisare, decor si ambient(se intelege..este designer) dar din pacate 5 pentru mancare si servire si preturi. Sa incepem cu mancarea(aceea care nu exista) deoarece acel meniu era compus din 3 foi pliate din care 2 cu bauturi. Din pacate era prea devreme pentru bautura asa ca ne-am rezumat la mancarea very french. Intre timp, noi ne amuzam de traducerile din meniu. E in franceza, tradus in romana. Nu ne amintim exact felurile dar traducerile erau facute numai pe jumatate. Adica era tradus creme cu crema, dar brulee era lasat ca la maman a lui, fix cat bizonul roman sa priceapa ce ar putea avea in farfurie. Eu intreb despre crevetii pil pil. Sunt cu otet, deci next. Salata de caracatita nu ne convinge, cerem trei salate cu raci. Dupa ce comandam de mancare primim si ouvert-ul, unt si pasta de masline cu verdeturi si felii groase de bagheta. Neprajite, dar crocante. In timp ce savuram bunatatea, ospatarita se apuca sa stearga niste scaune (de plastic transparent) de langa noi. Cu spray de geamuri sau ceva de genu. Care nu numai ca mirosea destul de puternic dar aproape ca simteam aerosolii in gat. Ne amuzam in loc sa ne enervam, pentru ca faza in sine e total deplasata in locul de fite in care ne aflam. As fi inteles-o, poate, la un fast food sau in gara, dar la un bistro fitos... Cerem si tiramisu care dupa italieni nu era tiramisu. Gustam si dupa am stiut ca nu va mai exista o a 2 a inghititura. Tiramisu cu frisca. Asta era problema. Oribil. Cerem nota care era 170 lei.Ok eram obisnuite cu notele astea de plata. Dar cand am vazut ca o apa este 20 de lei am zis ca noi nu mai calcam in acest restaurant.
P.S: Pentru ca ne permitem.
Ce va urma stii doar TU!

PDA

Viaţa..ca un mişto ordinar.

Până de curând, blog-urile ni se păreau echivalentul virtual al oracolelor din copilărie- în loc de "secrete" împăturite în colţuri de pagină, fotografii cu actori din revistă şi fete cu picioare lungi de pe pungile de cioropi, aveai bârfe murdare, poze de paparazzi si filmuleţe YouTube.
Blogăreala ne părea reflexul unei culturi online din ce în ce mai narcisiste, în care toată lumea vorbeşte şi nimeni nu ascultă...Blog-urile au devenit, practic, de neevitat şi până si marile publicaţii şi-au obligat jurnaliştii sa ţina unul pe ediţiile online.
Vrem să nu mai avem de-a face cu o pălăvrageală isterică, să nu mai fie frecventat blog-ul după o criză de "hipoglicemie" sau din cauza unei neaşteptate desparţiri ci mai degrabă la cafeaua de dimineaţă.
Altceva decât simpla blogăreala fără miză şi substanţa..gunoi, ifose, naufragiaţi!
Ce va urma ştii doar TU!

PDA